Sunteți în amintirea mea

La fel de tineri cum vă știu

Să deie Domnul, dac-o vrea,

Mereu alături să vă fiu.

 

 

Să evocăm acele vremi

În care aș mai vrea să fiu,

Când ne plimbam ca alți boemi

Prin Piața Mare din Sibiu.

 

 

Să resimțim acea plăcere

Ce o simțeam adeseori

La “Bufnița”, când dintr-o bere

Am fi sorbit până în zori.

 

 

Să ne-amintim cum la Poplaca

Mergeam în pas de defilare

Dacă uitam să punem “placa”

Cu marșurile din dotare.

 

 

Cum inamicul tipicar

Ne bombarda în aplicații

Și nu ne permitea măcar

Să ne tihnească dumicații.

 

 

Cum, dacă mă aflam la greu

(Și nu era întâia oară),

Făceați planton în locul meu

Și nu-mi cereați nicio țigară.

 

 

Cum săream gardul uneori,

Știindu-ne precis cărarea

Și ne înapoiam în zori

Să nu ratăm înviorarea.

 

 

Sau cum mărșăluiam spre Daia

Tăcuți, cu masca pe figură,

Și nu ne speriau nici ploaia,

Nici valul aprig de căldură.

 

 

Cum fetele din “Sub Arini”

Priveau șăgalnic spre pluton

Când noi, ca niște pelerini,

Mergeam spre sfântul… poligon.

 

 

Cum împărțeam un colț de pită

Ce îl aveam prin buzunare,

Cum fața ne era stropită,

Dar nu de ploaie, de sudoare.

 

Sau cum în tabără, la Crinț,

Fiind departe de oraș,

Mă îmbiați ca pe un prinț

Cu țuică dintr-un bidonaș.

 

Cum dimineața la cantină

Nu prea eram entuziast,

Căci devenise o rutină

Același nelipsit balast.

 

În timp ce vă ascult tăcut

Pe voi, colegii mei spontani,

Să-mi spuneți ce ați mai făcut

În ultimii cincizeci de ani?

 

Și amintind de privilegii,

De bucurii și servituți,

Să-i pomenim și pe colegii

În oastea Domnului recruți.